Cum va fi la Semimaratonul Internaţional Bucureşti 2016?


Duminică se joacă piesa „Moartea căprioarei în patru acte”, motiv pentru care trebuie să vă prezint o scurtă descriere a acesteia, ca un fel de promo. Căprioara urmează să se târăie 21 de km la Semimaratonul Internaţional Bucureşti 2016. Şi pentru că este rost de o primă experienţă de acest fel, emoţiile şi scuipăturile în sân pentru noroc sunt pe măsură.

Actul 1. Căprioara sprintenă

Probabil că, şi în cazul de faţă, la fel ca la toate competiţiile de alergare la care am participat până acum, la început voi fi voios de zglobie şi vitezomană. Cea mai mare prostie, mai ales când ştii că, după primii 3 km în care ai băgat ca toanta, mai urmează vreo 18. Dar pentru că eu „Batman, Batman”, există şanse mari să comit aceeaşi eroare. Sperăm să nu. Căprioara va zburda voios, făcând slalom printre celelalte vieţuitoare care nu au ce face acasă în Sfânta zi de Duminică. Şi care vor fi ţinta înjurăturilor lansate de toţi bucureştenii afectaţi de oprirea traficului în Capitală. Să se umple frigiderele! Km1 – Km5. Stare bună, de Speedy Gonzales

Actul 2. De ce mama mă-sii nu dorm eu acum?

În jenunchi se remarcă o vagă scârţâietură. Procesul de asudaţie începe să se transforme într-o ploaie sărată şi se deschide lista cu băgat şi scos…banii la bancă. Brusc, plămânii se supără şi vor să se trântească în fund, puşi pe scandal. Hai, mai duceţi-vă în papucii mei de la Decathlon, că se poate! Noroc că bucata asta de traseu a văzut suficiente antrenamente şi e zonă de confort. Teoretic. Şi iaaaaar ne învârtim în jurul Arenei Naţionale…Hmm, asta a primit până la urmă aviz de la ISU? De căutat. Şi totuşi, de ce nu sunt în pat acum, sforăind? Km5 – Km10. Sperăm să nu înceapă procesul de umflare a vezicii

Actul 3. Căprioara se sărează şi bate bine, întru frăgezire

S-au udat chiloţii căprioarei, de la alergare. Se resimt muşchi în zone în care nici nu ştiam că există aşa ceva. Oare dacă mai beau încă un pahar cu apă, mă scap pe mine? Am trecut de jumătate, încă o dată pe atât. Ce? Încă o dată pe atât? Ceapa şi grijania, petrolul, aurul şi ardelenii şi tot nomenclatorul ocupaţiilor din România! Oare contribuţia mea de asigurare de sănătate acoperă transplantul de creier? Ăsta deja e prăjit şi repetă mesajul „Error, error! Legs not found!”. Au, băşică! Au, buca stângă! Au, schinarea! Km10 – Km15. Mamăăăă, unde eşti? Bate-mă, de vrei, da’ vino să mă iei!

Actul 4. Căprioara debitează probleme existenţiale

Căprioara se află într-o zonă crepusculară. Necunoscutele variază. Nu se ştie ce se întâmplă aici, pentru că deja este o luptă pe viaţa şi pe moartea căprioarei, între a renunţa şi a continua. Oricum ar fi, la finish tot ajung. Pentru că acolo mi s-a promis bere rece şi masaj. Talanga de medalie nu mă impresionează şi nici timpul scos, căci sunt o biată începătoare împiedicată.

Dar pe parcursul celor 21 de km voi şti mereu răspunsul la întrebarea „De ce dracu alerg(i) atât?”. De aia! Pentru că pot! Pentru că este lupta mea cu mine. Şi lupta generaţiilor viitoare cu efectele defrişărilor masive din România. Da, voi alerga pentru „Pădurea Copiiilor”. Nu, nu voi alerga doar pentru asta.

Când te apuci de alergat motivele sunt multe, variate, dar majoritar egocentrice (vreau să slăbesc, vreau să demonstrez ceva cuiva, să mă simt mai bine, să mă disciplinez mintal, mă relaxează etc.). Şi nu este nimic ruşinos în asta. Nu cred că se trezeşte cineva peste noapte pălit de spiritul carităţii şi se apucă brusc de alergare strict din şi pentru acest motiv. El vine ulterior. Când ştii că poţi să faci şi descoperi că gestul tău egoist poate ajuta cu adevărat şi pe alţii, nu doar pe tine.

A, super! Am ajuns să mai am doar un km până la finish, debitând de astea? Km15-Km21. Beau şi plâng. Beau!

A, şi nu uitaţi! Încă mai puteţi dona aici şi susţine proiectul „Pădurea Copiilor” de împădurire a terenurilor publice degradate din sudul României, cauza caritabilă pentru care am ales să asociez alergarea cu o campanie de fundraising, din care toată lumea iese câştigată. Şi asta pentru că fiecare donaţie este răsplătită cu un tablou în acrilice realizat de subsemnata.

Ne auzim duminică! Sper…

giphy (3)

Anunțuri

Posted on 11 Mai 2016, in Litera proprie and tagged , , . Bookmark the permalink. 1 comentariu.

  1. …cred ca cea mai tare semantica de la A la Z pentru o alergare. Bravo caprioaro.
    De ce 21km?
    Tocmai pentru ca nu trebuie sa te gandesti ca mai ai 18km dupa primii 3, ci pentru ca e frumos sa te bucuri de fiecare pas, kilometru cu kilometru. Acum un an abia alergam 10, iar anul asta am cate un semi-maraton competitional pe luna, in vara 2 semi trail de munte, in toamna rescriu povestea in padure la Baneasa, iar actul trei in iarna.
    Sub deviza Limitless suntem coechipieri la „Padurea copiilor” la OPBHM duminica si fie sa ne bucuram de alergare in inima Bucurestiului pana la ultima suta de metrii.
    Be part of the game …let’s run as one and be Limitless! 🙂

    Semnat, Ursul Haotic (cu copyright atribuit de pe cartonasele de incurajare de la Baneasa).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s