Cu fundul pe scaun şi capul în Narnia


A fost odată ca niciodată o variantă mai mică (şi la fel de „inteligentă”) de-a mea, care avea o bunică. Bunica trăia la ţară şi avea obiceiul acela foarte cunoscut printre bătrâni de a strânge şi îngrămădi într-un loc toate prostiile pământului. Mărunţişuri peste care se punea un strat considerabil de praf, dar a căror utilitate vitală era dată de principiul „Lasă, maică, nu se ştie niciodată când ai nevoie de ăsta!”.

În ajun de o nouă îmbătrânire, constat că merg pe calea cea bună! Am dezvoltat şi eu sindromul Narnia, manifestat prin transformarea unui dulap într-un fel de univers paralel / gaură neagră, în care …numai pe bunica nu o găseşti! Există mai multe portaluri de acest fel, marea majoritate fiind localizate acasă, în rucsac şi în buzunarele gecii. Dar cel mai şmecher e ăla de la birou.

Şi pentru că eu respect normele de sănătate şi securitate în muncă, o dată la două ore îmi iau pauza de 5 minute, de scos nasu’ din monitor. Fundul rămâne tot pe scaun, dar întreg ansamblul se roteşte la 90 de grade către dulap iar capul dispare în Narnia.

După cum se poate observa şi în figura 1, tărâmul magic este compus dintr-o grămadă de dubioşenii, frumos aranjate totuşi.

?????????????

Personaje principale

Diabetilă – deşi la o primă vedere s-ar zice că sunt o din aia de stă cu perfuzia de zahăr în venă, la mine dulciurile fac pui în Narnia, tocmai pentru că le ingerez o dată la şapte ani. Diabetilă se manifestă extraordinar de rar, dar şi când îl apucă, dacă nu îi dai imediat porţia, se face mic sub birou şi să bălăngăne ca psiho-pupu, cu o bală la colţul gurii.

Aşa că această făptură mitologică şi-a făcut rezerve serioase pentru vremuri de restrişte – luni se mai serveşte o bucată de ciucalată (deoarece început de săptămână), posibil vineri să scobim cu linguriţa în chec. A, şi un pliculeţ juma’ de zahăr la o halbă de cafea.

Flămânzilă – când nu suntem la Dieta LeCiuciu ori la cure de detoxifiere, când uităm mâncarea acasă sau nimeni nu vrea să dea comandă cât să îşi ia şi subsemnata eterna şi iubita ciorbă, chemăm SMURD-ul stomacal.

Deşi sălăşluieşte în Narnia, acesta ajunge în 30 de secunde la victimă, aruncându-i în bârdihan 5 crochete cu tărâţe (6, dacă e grav) sau o bucată de baton proteic, dietetic. Flămânzilă are un ciclu de viaţă de 3 luni, până să trebuiască reînnoit stocul.

Dobitocilă – aici este vorba despre un cuplu asortat, care sălăşluieste în Narnia, pe strada Antitezelor, numărul Suport-de-pixuri. EA este efervescentă şi complexă. Pentru că este un tub de complex de vitamine (adică nişte multe E-uri, de la A la Zinc). EL este, ca orice mascul, utilizat în cazuri de forţă majoră. Pe numele lui Pachetul-de-ţigări-de-urgenţă. Stoc de rezervă. Cei doi se potrivesc atât de bine împreună, încât refuz să dezvolt subiectul în continuare. Da’ nu-i aşa că se pupă frumos în poză?

Personaje secundare

Zestrea domniţei – compusă dintr-un perforator, nişte agrafe de birou, un din ăla de se pune scotch în el (prelungitor?) şi o rolă mare de scotch care, desigur, nu încape în prelungitor. Această zestre de natură birotică a fost transmisă din generaţie în generaţie, din străvechi timpuri, de către ocupanţii tronului  rotativ pe care şăd blând. Sub care mai există lipite vreo două gume de mestecat.

Sfânta Sare – şi nu, nu are treabă cu Sfânta Vineri, pentru că aceasta din urmă este săptămânală, în timp ce la mine sarea e ceva asemănător cu raţiunea vieţii. Am avut la un moment dat o pungă întreagă în acest tărâm magic (cred că era pentru murături), acum tre să mă mulţumesc cu doze pentru hamsteri. Nu mai e nici Narnia asta ce a fost odată!

Mărţăgoilă – aceste este un locatar temporar, precum un student care stă în chirie pe o perioadă scurtă de timp. În funcţie de sezon, locatarul poate fi Crăciunilă (un glob, o felicitare ori o atenţie de la colaboratori –  din iarnă până în primăvară), Mărţăgoilă (mărţăgoaie primite de la colegi, ce sălăşluiesc acilişea din martie până prin toamnă) sau Ceilă (personaj antipatic, ce socializează cu mine îndeosebi în intervalul vară-toamnă, când mucii şi streptococii este în floare).

PS: Ojăilă nu a fost prezentat în materialul de faţă pentru că încă sunt ofticată că nu are aromă de KFC.

PPS:  În Narnia mai pot locui şosete, pixuri, pliante, tacâmuri de unică folosinţă, pungi de cadouri, pastile anti-balonare, agende, fluturaşi de salariu, mape ori pantofi.

Şi nu v-am prezentat decât un raft.

tumblr_mc8wb0xmrw1qe5udso1_r1_500

Anunțuri

Posted on 10 Mai 2016, in Litera proprie and tagged , . Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s