Toată lumea e Charlie. Nimeni nu este Baga?


Cine ştie matematică să rezolve următorul calcul: „2000 – 12 = ?”. După partea de statistică, să caute pe Sfântul Goagăl – Boko Haram, Nigeria, Baga. Aţi descoperit ceva interesant? Pe când tot social media duhnea de „Je suis Charlie”, terorişti, extremişti şi „liberté, egalité, fraternité”, aproximativ 2000 de oameni, majoritatea femei, copii şi bătrâni, erau carbonizaţi în Baga, un oraş în nord-estul Nigeriei, în vecinătatea graniţei cu Ciad.

jesuis

Iar aici nu ştiu dacă trebuie luat în calcul nenea Stalin şi numărătoarea deceselor, sau doar o cruntă ipocrizie şi ignoranţă. Cele 12 victime ale „Charlie Hebdo” reprezentau libertatea de exprimare a presei, dreptul la opinie şi multe altele, frumoase clişee adaptate şi postate pe Facebook de toată lumea. Victimele din Nigeria reprezintă…nimic interesant. Aaa, doar o ştire.

Mama ei de mediatizare selectivă!

Vorbim despre…

…un întreg oraş, ras de militanţii islamişti Boko Haram, în acelaşi timp cu atacul din Franţa. Amnesty International (organizaţie neguvernamentală internaţională) evaluează bilanţul atacului la 2.000 de victime – cei care nu au mai reuşit să scape de la sosirea insurgenţilor în Baga.

Informaţiile sunt neclare, jurnalismul într-un stat ca Nigeria nu se poate face la fel de uşor – dă-i şi caută internet şi alte mijloace de comunicare, atacurile continue întrerup legăturile şi iată cum apare neimplicarea unei comunităţi online care nu prea are la ce poze şi reportaje video să dea „Share”.

Dar să fie doar asta?

Totuşi presa a discutat, ştiri au existat. Selecţia am făcut-o noi, însă.

Nu prea vorbim despre, pentru că…

Un marş al solidarităţii în Paris, unde se strâng milioane de oameni, şefi de stat şi lideri globali, reprezintă un eveniment mediatic care asigură audienţă. Mai ales că publicul dă avid din mâini şi strigă „Je suis Charlie”. Asta am cerut, asta am primit. Mass media şi social media fac ping-pong de sentimente înlăcrimate. Şi opinii. Şi liberă exprimare.

Păi şi nenorociţilor ălora de ce le puneţi, mă, pumnul în gură şi nu îi auziţi cum ţipă? Pentru că ăsta este echivalentul. Liberă exprimare? Mai este exprimarea la fel de „liberă” când selectaţi ce vreţi să auziţi şi ce nu?

Iar acesta este doar un exemplu.

Eu nu sunt Charlie. Nici Baga. Nici orice altă victimă. Putem face mişto-uri. Putem vorbi despre. Putem fi pro sau contra. Dar haideţi să păstrăm balanţa echilibrată şi să nu ne mai gâdilăm atât orgoliile! Vreţi să vorbim despre „tragedii” şi să le deplângem ca bocitoarele filosoafe pă pereţii de Feişbuc? Păi atunci, să vorbim şi despre alţii!

Na, zic şi eu acuma…

Sursa: The Guardian, Amnesty International

Anunțuri

Posted on 15 Ianuarie 2015, in Litera proprie and tagged , , , , . Bookmark the permalink. 1 comentariu.

  1. Fix despre treaba asta discutam si eu zilele astea. Cinismul asta o sa ne macine si cam atat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s