Reacţii întârziate. În căutarea fundului pierdut


Şi nu, nu voi scrie 5 paragrafe despre metafizicul meu impresionant. Eu caut de ceva timp fundul sacului cu vrăjeli. Citite, auzite, comentate, impuse, autoimpuse, de toate naţiile şi felurile. Doar că sacul ăsta seamănă cu sacul lui Moş Crăciun – făr’ de fund.

O vrăjeală mare pentru tine, că ai fost fată cuminte! Două ţie, mai mici, că te-ai scărpinat acum două zile (ştii tu unde) şi nu e frumos! Ia şi tu, şi tu, şi tu! Toată lumea primeşte vrăjeli! Iupiiii!

Diferenţa principală e că Moşu’ vine o dată pe an (la ăia care-l sărbătoresc şi pe produsul ăsta capitalist), dar din sacul cu vrăjeli făr’ de fund primim câte ceva, cu toţii, în fiecare zi. De mai multe ori pe zi. La dracu, e o sărbătoare continuă! Şi ne place! Şi când ne dăm seama că nu ne place, scriem scrisori către Moş Crăciun sau domnul Ponta şi le publicăm pe Facebook!

P.S.: Scrisorile către Moşu’ le scriem înainte de Crăciun (dăh), iar cele către Ponta sau alţii din rasa asta, în preajma alegerilor sau când fac prea multe dobitocenii în serie.

03_6060x4944

Sursa foto: All-free-download.com

Pauză publicitară: Stau şi mă gândesc la evoluţia asta tehnologică, la gadgeturile vieţii…unde e Sfânta Hârtie? Adică, înainte, scriai o scrisoare (gen) şi după aia destinatarul o putea folosi. La baie, la aprins focul, la făcut avioane etc. Ce să facă săracul Ponta, amu, cu scrisorica aia? Nu poate să facă nimic! Măi oameni buni, nu vă este milă?

Acuma, mă simt atât de îmbuibată cu vrăjeli (am ajuns să le şi elimin prin pori, deja nu mai am nevoie de parfumuri, eu folosesc Chanson de La Vrăjelle), încât nu mai pot să iau nimic de bun. Nici măcar un gest simplu, de revoltă, de drept la o opinie de bun-simţ. Pentru că mă scarmănă undeva să nu mă întreb dacă nu cumva este tot, în străfunduri, un gest de marketing personal. (Ei, na, Eleno, şi tu ce steaua ta faci aici?)

Dar cine mai ştie unde e fundul sacului cu vrăjeli?

O, stai puţin, până şi Moş Crăciun, cu sacul lui făr’ de fund, e o vrăjeală. Mă doare capul. Mă duc să-mi mai deschid o bere şi să mai scriu nişte vrăjeli.

Anunțuri

Posted on 19 Septembrie 2014, in Litera proprie and tagged , , . Bookmark the permalink. 1 comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s