Frumoasele clişee fotografice şi sentimente clişeistice


Periplurile mele digitale au atins un punct care a atins ceva dincolo de retină. Un articol publicat pe businessinsider.com mi-a atras atenţia prin combinaţia de cuvinte – „Stunning Photos Of Romania’s Post-Communist Industrial Decay”. 

in-1978-romanian-dictator-nicolae-ceauescu-decided-to-open-roia-poieni-one-of-europes-biggest-copper-mines-the-government-forced-the-inhabitants-of-the-nearby-village-of-geamana-pictured-below-to-move-out-so-that-an

În 1978, dictatorul român Nicolae Ceaușescu a decis să deschidă Roșia Poieni, una dintre cele mai mari mine de cupru din Europa. Prin această decizie, locuitorii satului din apropiere, Geamăna, s-au văzut obligaţi să se mute pentru ca în zona respectivă să fie construit un lac artificial. Rolul acestuia era de bazin de acumulare a reziduurilor. Ce a mai rămas în urmă? Un oraş inundat.

Decăderea industrială a României post-comuniste şi efectele perioadei mult hulite asupra sferei rurale au fost surprinse, mai mult decât superb (de nostalgic), de către Tamas Dezso. Fotograful de naţionalitate maghiară a încorporat în imagini realizate pentru publicaţiile „Time” şi „New York Times” rămăşiţele şi cicatricile amplului proces de industrializare şi urbanizare desfăşurat în perioada 1965  – 1989.

victor-praa-and-his-wife-ana-are-the-last-two-inhabitants-of-geamana-where-he-grew-up-victor-worked-at-the-copper-mine-whose-toxic-sludge-drowned-the-town

Victor Praţa şi soţia lui, Ana, sunt ultimii doi locuitori din Geamăna, unde acesta a crescut. Victor a lucrat în cariera de cupru de la Roşia Poieni, proiectul care a îngropat în deşeuri micul sat uitat din Apuseni.

Ce a rămas din ce a vrut să fie? Cum arată umbrele unei vieţi pe care refuzăm să ne-o amintim în faţa modernităţii sau să o recunoaştem?

a-man-collects-metal-scrap-to-earn-his-living-common-amongst-the-poorest-people-in-romania-collecting-scrap-metal-is-dangerous-illegal-and-not-very-profitable-one-kilogram-of-metal-sells-for-30-cents-while-a-kilogra

„Colecţionarii” de fier vechi, micii dar puternicii „dăunători” care au sculptat mult din faţa României industrial post-comuniste. O meserie foarte cunoscută şi practicată. Periculoasă, ilegală şi nu foarte profitabilă.

Seria foto, intitulată de autorul fotografiilor „Epilog”, ne poate oferi câteva răspunsuri. Dacă ne şi plac sau nu, care va fi impactul asupra fiecărui individ în parte şi cât de repede vom uita de ele…o altă discuţie.

anastasia-is-one-of-35-inhabitants-left-in-the-village-of-livada-almost-all-young-people-left-to-escape-unemployment

Anastasia, una dintre cei 35 de locuitori rămaşi în satul Livada. Tinerii au plecat.

La ora actuală, lucrările din seria „Epilog” sunt expuse în Statele Unite (San Francisco, California), la Robert Koch Gallery. Mai multe review-uri privind fotografiile realizate de Tamas Dezso şi felul în care este reprezentată România în afară, prin punctul de vedere fotografic al artistului, puteţi descoperi pe site-ul oficial  al Robert Koch Gallery şi pe pagina de Facebook a instituţiei.

on-new-years-day-in-romania-young-children-dress-in-bear-furs-and-dance-to-ward-off-evil-spirits

Tradiţii în drum spre uitare

Deoarece nu am putut accesa site-ul lui Dezso (nefuncţional din motive tehnice), vă ofer câteva din fotografiile realizate şi expuse, colecţia integrală (la o rezoluţie mai ridicată) putând fi accesată aici.

Foto: Tamas Dezso, „Epilogue”

Sursa foto: businessinsider.com

Anunțuri

Posted on 29 Octombrie 2013, in Litera proprie and tagged , , , , , , , , , . Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s